mameldin

Mameldin

MAMELDIN  – CONSIDERAŢII  TEORETICE  Şl  STUDIU CLINIC

CONSIDERAŢII TEORETICE

Produsul Mameldin, cremă reprezintă o terapie modernă, bazată pe produse vegetale, având la bază interacţiunea dintre structura chimică şi acţiunea fiziologică a acestora, urmărind efectul final la nivelul receptorilor celulari din ţesutul mamar şi a altor ţesuturi hormonodependente, unde antagonizează acţiunea prolactinei. Prin aceasta acţiune previne tulbărările secundare disfuncţiilor hormonilor steroizi ovarieni la femeie, reprezentate de dismenoree, sindrom premenstrual, mastodinie şi hemoragii disfuncţionale secundare hiperprolactinemiei.

Ciclul menstrual este determinat de interacţiunea hormonilor integraţi în sistemul hipotalamo-hipofizo-ovarian, iar un ciclu menstrual normal presupune funcţionarea corectă a unei serii de organe şi sisteme (sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul hematopoietic etc), precum şi o interelaţie perfectă a hormonilor secretaţi de cele două sisteme (în special concentraţiile hormonale şi reglarea feedback a secreţiei acestor hormoni). Fluctuaţii chiar foarte mici în concentraţia serică a unui singur hormon poate duce la tulburări ale ciclului menstrual şi poate să determine o serie de stări patologice de la cele mai simple şi fără importanţă, la afecţiuni grave cu implicaţii severe în viaţa bolnavului.

Un astfel de hormon, a cărui importanţă în ciclul menstrual al femeii a fost demonstrată în ultimii ani, este prolactina. A fost denumit impropriu hormon luteotrop, datorită faptului că stimulează dezvoltarea şi activitatea secretorie a corpului galben (corpus luteum) la unele specii, cum este cazul rozătoarelor.

Din punct de vedere filogenetic, prolactina este unul dintre cei mai vechi hormoni, el fiind detectat la peşti, reptile şi apoi la mamifere. Dacă la mamifere este esenţial pentru lactaţie, la peşti, reptile şi păsări este implicat în alte funcţii, dar care sunt conectate cu reproducerea.

A fost izolat ca moleculă independentă în 1972 de către Hwang. În anii următori au fost studiate la om proprietăţile fiziologice şi implicaţiile sale patologice.

Prolactina este un hormon asociat în principal cu lactaţia; în timpul suptului, copilul stimulează receptorii de la nivelul mamelonului a căror excitaţie ajunge la nivel central (hipotalamus-hipofiză) şi astfel se stimulează producerea de prolactină ce umple mamela   cu   lapte   prin   procesul   de   lactogeneză,   pregătindu-l   pentru   următoarea alimentaţie. Tot în acest sens acţionează şi oxitocina care determină contracţia canalelor galactofore exprimând laptele în afară.

Producerea şi reglarea secreţiei de prolactină

Prolactina este sintetizată de către celulele lactotrope din hipofiza anterioară atât la bărbat cât şi la femeie; ea este produsă şi de alte ţesuturi, inclusiv mamela şi decidua. La nivelul hipofizei, concentraţia sa este în jur de 200 μg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică este de 30-40 de minute; totuşi prezenţa sa persistă foarte mult timp deoarece hormonul se leagă de receptorii lactogenici. La nivelul acestor receptori prolactina poate fi detectată şi la 2 zile.

Ca structură, prolactină este un polipeptid format din 196 de aminoacizi, cu greutatea moleculară de 23.000 daltoni. Structura sa este asemănătoare cu a hormonului somatotrop cu care a fost de altfel mult timp asimilată, hormonul somatotrop posedând şi proprietăţi lactogene.

Secreţia de prolactină este reglată la nivelul hipotalamusului de neuronii cu proprietăţi neurosecretorii, cei mai importanţi fiind neuronii dopaminergici din nucleul arcuat care secretă PIF (Prolactin inhibiting factor); acesta ajunge prin sistemul port hipotalamo-hipofizar a lui Gr. T. Popa şi Fielding la nivelul hipofizei anterioare şi inhibă secreţia de prolactină.

TRF (Thyreotropin Releasing Factor) stimulează eliberarea de prolactină prin inhibarea PIF-lui. Aceste aspecte sunt discutate mai detaliat mai jos.

Hipofiza ca sediu de secreţie al prolactinei este supusă acţiunii factorilor neurosecretori hipotalamici.

Dacă se realizează extirparea hipofizei, secreţia de prolactină şi deci secreţia lactată sunt întrerupte; contrar hipofizectomiei care întrerupe secreţia lactată, secţionarea tijei pituitare care leagă hipofiza de hipotalamus, atât morfologic, cât şi funcţional, creşte secreţia de prolactină, în timp ce secreţia celorlalţi hormoni scade în mod dramatic ca urmare a absenţei factorilor hipotalamici de eliberare cu rol stimulator asupra acestora.

Pe această bază s-a făcut presupunerea intervenţiei hipotalamusului în sens inhibitor asupra formării şi eliberării de prolactină; extractele hipotalamice s-au dovedit a avea un rol inhibitor atât in vitro cât şi in vivo asupra eliberării de prolactină.

În acest sens, hipotalamusul secretă Prolactin inhibiting factor (PIF), asimilat cu dopamina care inhibă eliberarea de prolactină.

Dopamina, cunoscută ca neurotransmiţător adrenergic, are în prezent şi statutul de hormon local. Eliberată de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deţine ca funcţie principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică, şi nigro-striată), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus şi hipofiză.

Substanţele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creşterea prolactinemiei şi tulburări ale lactaţiei, ciclului menstrual, cefalalgii şi disfuncţii sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal şi a sensibilităţii senzitivo-senzoriale în general.

O altă funcţie modulatoare importantă este deţinută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali în controlul motilităţii. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariţia bolii Parkinson, cu afectarea capacităţii de control a tonusului muscular şi a mişcărilor voluntare.

La nivelul lobilor frontali, dopamina controlează fluxul de informaţii ce ajunge la scoarţă din alte zone cortico-subcorticale. Alterări dopaminergice de la nivelul acestor regiuni cauzează declinul funcţiilor neurovegetative şi îndeosebi a memoriei, atenţiei şi capacităţii de rezolvare a problemelor. Un loc aparte se atribuie dopaminei în sistemul comportamental de motivare pozitivă şi negativă ca factor de stimulare a dorinţei de plăcere şi de predicţie a activităţilor plăcute. O astfel de participare este importantă şi pentru comportamentul alimentar şi sexual, cu consecinţe negative asupra consumului de droguri de tipul cocainei şi amfetaminelor, care inhibă recaptarea dopaminei, mărind durata de acţiune a drogurilor la nivelul creierului.

Dacă scade secreţia de PIF se eliberează prolactină; dacă are loc creşterea de PIF, secreţia de prolactină scade sau este inhibată.

În contrast cu eliberarea celorlalţi hormoni hipofizari, eliberarea de prolactină de la nivelul hipofizei se face prin mecanism inhibitor, iar inhibiţia inhibiţiei înseamnă excitaţie, adică secreţie de prolactină. Cu alte cuvinte, hipotalamusul acţionează ca un sistem de blocaj asupra eliberării de prolactină; dacă se ridică blocajul hipotalamic are loc eliberarea de prolactină.

Numeroşi neurotransmiţători inhibă sau stimulează eliberarea de prolactină, dar în acest context dopamina joacă rolul cel mai important; eliberată de neuronii dopaminergici, direct în sistemul portal hipotalamo-hipofizar ajunge în hipofiză unde inhibă eliberarea de prolactină.

GABA, beta endorfina, VIP-ul şi angiotensina II au acţiune inhibitorie asupra eliberării de PIF; aceste substanţe inhibând PIF-ul, determină secreţia de prolactină. Prin acelaşi mecanism are loc creşterea secreţiei de prolactină după stress (traumatisme, intervenţii chirurgicale care cresc secreţia de substanţe opioide din grupa proopiomelanocortinei), după administrare de contraceptive pe bază de estrogeni (care cresc prolactina prin creşterea numărului de celule lactotrope), după administrarea de droguri psihotrope, de TRH, de antagonişti dopaminergici, serotonină sau agonişti serotoninergici.

Durerea de orice natură, somatică, viscerală sau psihică determină secreţia de substanţe protectoare (pentru blocarea durerii) la nivelul centrilor nervoşi care integrează durerea, şi anume de proopiomelanocortină care prin secţiune enzimatică va da naştere ia ACTH, melanină, endorfine; acestea manifestă acţiune inhibitorie asupra eliberării de PIF sau dopamină, iar inhibiţia PiF-lui determină creşterea secreţiei de prolactină; Aşa se explică amenoreea sau tulburările menstruale în traumatismele psihice puternice (femei deportate, decese etc.)

Serotonina, enteramina sau 5-hidroxitriptamina îndeplineşte funcţia de substanţă neuro-transmiţătoare, cât şi hormon local; ea exercită efecte inhibitorii asupra structurilor simpatice cerebrale (dopaminergice) şi nociceptive cerebro-spinale; echilibrul               serotonină-catecolamine cerebrale asigură menţinerea presiunii sanghine, temperaturii corporale, ingestiei de alimente şi activităţii psiho-afective în limite normale.

Administrarea de L-dopa, precursor al dopaminei duce la creşterea cantităţii de dopamină, deci de PIF, care are ca efect secundar suprimarea secreţiei de prolactină; pentru acest motiv L-Dopa poate fi utilizată pentru reducerea secreţiei de prolactină în sindromul amenoree-galactoree care are ca urmare reducerea galactoreei şi apariţia menstruaţiilor.

De asemenea, administrarea 2-alfa-bromcriptinei, compus semisintetic asemănător chimic cu alcaloizii ergotoxinici (cuprinşi în secara cornută) reduce secreţia de prolactină prin creşterea tonusului neuronilor dopaminergici.

Interesante sunt şi relaţiile dintre prolactină şi TRH. Administrarea de TRH duce la creşterea secreţiei de TSH şi secundar a secreţiei de prolactină. În hipotiroidism clinic sau subclinic, se produce prin mecanism feedback creşterea secreţiei de TRH care are efect inhibitor asupra PIF-lui hipotalamic, fapt ce va duce la creşterea secreţiei de prolactină. Creşterea secreţiei de prolactină duce la tulburări menstruale până la amenoree prin reducerea compensatorie a celorlalţi gonadotropi hipofizari.

Concentraţia normală de prolactină variază la femeie după fiecare fază a ciclului,  încadrându-se între valorile 5-20 ng/ml. Concentraţiile serice cele mai mari sunt în faza luteală a ciclului menstrual; de asemenea, concentraţiile mai mici sunt înainte de menarhă decât în timpul fazei reproductive.

Acest fapt a determinat pe unii autori să considere că estrogenii au rol stimulator asupra secreţiei de prolactină. În acest sens s-a găsit o relaţie strânsă între hormonii sexuali şi celulele lactotrope din hipofiza anterioară; după administrarea de estrogeni numărul acestor celule creşte, la fel şi secreţia de prolactină. În timpul sarcinii volumul glandei hipofize aproape se dublează, iar concentraţia de prolactină creşte progresiv, probabil datorită acţiunii dopamin-antagoniste a estrogenilor (deci scăderea secreţiei de PIF).

În concluzie hiperprolactinemia este determinată:

1.   De stările de stres (dureri de diferite cauze, intervenţii chirurgicale, traumatisme, stări conflictuale şi emoţii negative de lungă durată) care determină secreţia de substanţe opioide la nivelul encefalului ca o măsură de protecţie. Substanţele opioide la rândul lor au efect inhibitor asupra dopaminei şi astfel se stimulează hipersecreţia de prolactină (dopamina inhibă secreţia de prolactină; dacă dopamina este inhibată la rândul ei, sau este scăzută, creşte secreţia de prolactină).

2.  De administrare de medicamente (etiologie iatrogenă) cu acţiune sedativă şi hipnotică, tranchilizante, neuroleptice, antidepresive, opioide sau anticoncepţionale. Ţinând seama de faptul că hiperprolactinemia modifică raportul dintre gonadotrofinele hipofizare, în sensul că nu influenţează secreţia de FSH, dar diminuează secreţia de LH, se înţelege că prin acest mecanism, hiperprolactinemia devine cauza secundară a maturării insuficiente a foliculului ovarian sau a funcţiei necorespunzatoare a acestuia (care se traduc prin chisturi ovariene sau corp galben insuficient). Acest fapt duce la modificarea echilibrului                  estro-progestativ în favoarea estrogenilor, care sunt implicaţi într-o serie de sindroame morbide: sindromul premenstrual, mastodinia, mastopatia fibrochistică, dismenoreea, hemoragii disfuncţionale, infertilitate etc.

Mecanismul de acţiune al produsului Mameldin plus, cremă

Mameldin plus conţine ca principii active un complex de substanţe de origine vegetală din plantele Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium. Studii efectuate in vitro au arătat că extractele de Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium inhibă secreţia de prolactină de la nivelul celulelor hipofizare.

Studii in vivo efectuate pe populaţii de şobolani la care s-au indus stări de stres au arătat creşteri importante ale secreţiei de prolactină; după adminstrarea de extracte de            Vitex agnus castus şiHeracleum sphondylium creşterea prolactinei la stress a fost nesemnificativă. Acest fapt este explicat prin mecanismul agonist-dopaminergic al principiilor active din Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium.

Administrarea de extracte de Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium la femele de şobolan aflate in perioada de alăptare a determinat inhibarea lactaţiei ca urmare a inhibării secreţiei de prolactină.

Alte studii au demonstrat proprietatea compuşilor din Vitex agnus castus de a inhiba actvitatea receptorilor beta-estrogenici din inimă, oase, vezica urinară şi vase.

La femeile cu hiperprolactinemie, extractele inhibă eliberarea prolactinei şi normalizează deficienţele de fază luteală.

Principiile active din Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium inhibă creşterea celulelor canceroase la nivelul sânului, ovarului, colului uterin, stomacului şi colonului. Citotoxicitatea este legată de rata de creştere celulară, moartea celulelor fiind atribuită creşterii oxidării intracelulare. Citotoxicitatea extractelor de Vitex agnus castus şi            Heracleum sphondylium asupra liniilor celulare cancerigene este atribuită compuşilor flavonoizi şi polifenolici care au printre altele, proprietatea de a induce starea de apoptoză în celulele cancerigene.

Studii statistice de peste 50 de ani au demonstrat efectele terapeutice de maximă importanţă ale extractelor de Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium în ameliorarea menstruaţiei şi a unei serii de tulburări secundare acesteia: sindromul premenstrual, mastodinia, mastopatia etc.

Sindromul premenstrual. Sindromul premenstrual este reprezentat de un complex de simptome psihice, vegetative şi emoţionale care apar în timpul fazei luteale a ciclului menstrual şi se atenuează în faza foliculară.

Aproximativ 40% dintre femei suferă de sindromul premenstrual, iar 10% dintre acestea prezintă forme severe care le împiedică să efectueze activităţile obişnuite.

Mastodinia este considerată ca fiind manifestarea principală a sindromului premenstrual, dar poate apărea şi independent. Se caracterizează prin dureri la nivelul glandelor mamare care apar înaintea menstruaţiei, senzaţia de tensiune la nivelul sânilor sau greutate şi apăsare la nivelul lor. Mastodinia poate fi permanentă cu acentuare premenstruală sau discontinuă, instalându-se în zilele dinaintea menstruaţiei. Durerea poate iradia la periferia sânului sau de-a lungul marginii interne a braţelor.

Mastodinia, ca simptom dureros la nivelul sânilor, se.poate insoţi de migrene, oboseală, dureri cu localizări diferite, balonare, crampe, diaree, constipaţie, mărirea de volum a sânilor, dureri articulare sau musculare, ameţeli, scăderea libidoului, agravarea acneei sau a unei infecţii fungice.

Cu toate că  etiologia sindromului ptremenstrual nu este pe deplin înţeleasă, totuşi, un dezechilibru hormonal şi o creştere a valorilor prolactinei, au fost evidenţiate. Ca urmare, apare logic tratamentul cu factori care sunt capabili să scadă nivelul prolactinei.

Mastopatia este o modificare benignă la nivelul sânului şi este una din cele mai frecvente boli ale sânului la femeie. Apare la 20 % din femei şi este prezentă în premenopauză. După menopauză nu mai apar chisturi noi. Acest fapt arată rolul hormonilor steroizi ovarieni în etiologia bolii.

În concluzie, mastopatia şi mastodinia au drept cauză un dezechilibru                         estro-progestativ, reprezentat prin creşterea secreţiei de estrogeni şi scăderea secreţiei de progesteron şi interferă cu acţiunea prolactinei la nivelul receptorilor mamari.

Produsul Mameldin plus cremă conţine un amestec de extracte din Vitex agnus castus şi Heracleum sphondylium care acţionează local, la nivelul receptorilor mamari, unde blochează acţiunea prolactinei.

Mecanismul intim al acţiunii extractelor de Vitex agnus castus şi                       Heracleum sphondyliumnu este pe deplin cunoscut.


PREZENTARE DE CAZURI CLINICE

Cazurile sunt preluate prin bunăvoinţa DR. VIORICA LEICA, Cabinet medical individual, Policlinica nr. 1, Iaşi

Cazul I

S.E, 50 ani, este luată în evidenţă pe 18-V-2006 pentru mastoză chistică bilaterală, galactoree sân drept. Din epicriză se reţine că mama a decedat în 2005 cu neoplasm la acelaşi sân.

Se recomandă FCB şi culturi din secreţie de sân, radiografie de şa turcească, dozare de prolactină. Rezultatele examenului de laborator arată: stafilococ auriu, sensibil la norfloxacin, gentamicină şi cloramfenicol; radiografia de şa turcească în limite normale, prolactina 5,3 μg, (normal 2,39-2,51 μg). Urmează tratament cu Utrogestan comprimate XX, 2 cp /zi din ziua a 15-a, 10 zile şi Progestogel cu intermitenţe timp de 6 luni; galactoreea persistă. Din septembrie 2006 se administrează bromcriptină, 20 cpr, 2 cpr/zi până în luna ianuarie; galactoreea persistă. În luna ianuarie 2007 face autovaccin pentru stafilococ. Se continuă tratamentul cu bromcriptină, 2 cpr./zi timp de 2 luni, concomitent cu ceaiuri deHeracleum sphondylium (brânca ursului) timp de cîteva luni. Galactoreea persistă. Se face din nou dozare de prolactină. Se costată dublarea valorii acesteia (5,6 μg). În iunie 2006 se recomandă markeri tumorali pentru sân, uter şi ovare (rezultat în limite normale). Se repetă radiografia de şa turcească şi cultura microbiană din secreţia sânului. Rezultate în limite normale. După o perioadă de absenţă de 9 luni, revine pe data de 20 iunie 2008 cu aceeaşi simptomatologie. Se repetă ecografia şi mamografia. La examenul echografic se observă disctrete imagini de mastoză microchistică, fără calcificări şi fără adenopatie, imagini care au fost confirmate de mamografie.

În septembrie 2008 se aplică tratament cu Mameldin, cremă. După trei tuburi de Mameldin, cremă galactoreea se diminuează în mod drastic. Continuă tratamentul cu Mameldin, cremă, repetă dozarea de markeri tumorali, prolactina şi cultura din secreţie cu antibiogramă în decembrie 2008. În cultură apare streptococ nehemolitic. Urmează tratament cu antibiotice conform antibiogramei; prolactina este triplă: 9,5 μg. În această perioadă pacienta a avut probleme familiale stresante (divorţ). Continuă tratamentul cu Mameldin, cremă. La trei ani de când este luată în evidenţă pentru galactoree, în ianuarie 2009, se constată după tratamentul cu Mameldin, evoluţie foarte bună cu absenţa galactoreei; acelaşi rezultat se menţine şi în luna februarie, dar şi în prezent.

Cazul II

P. M. de 59 de ani, de profesie farmacist, care s-a prezentat la cabinet în iulie 2006 pentru mastoză sân stâng pentru care a făcut examen echo; se confirmă diagnosticul de mastoză chistică. Urmează tratament cu Progestogel şi Mastodynon, timp de 4-5 luni (din iulie până în noiembrie 2006). La control evoluţie uşor ameliorată. În luna mai 2007 se prezintă cu limfangită a sânului stâng, retracţie mamelonară, pentru care urmează tratament cu Progestogel, Diclofenac şi Mastodynon. Ecografia şi mamografia repetate confirmă diagnosticul de mastoză chistică sân stâng. Concomitent urmează diferite tratamente empirice. Fenomenele se ameliorează parţial. În martie 2007, revine la control. Se confirmă din nou diagnosticul de mastoză bilaterală, clinic şi ecografic. Se remarcă în viaţa personală elemente stresante de mare gravitate (divorţ). Urmează acelaşi tratament de mai sus. În luna septembrie 2008, la controlul clinic şi paraclinic se constată aceeaşi situaţie. Se recomadă de această dată tratament cu Mameldin, cremă – 4 tuburi, iar în luna noiembrie se constată clinic dispariţia în totalitate a mastodiniei, a senzaţiei de angorjare şi tensiune, iar paraclinic, echografia arată reducerea imaginilor anterioare chistice care devin discrete. Mamografia în limite normale. Totodată se constată dispariţia retracţiei mamelonare. În luna februarie controlul clinic şi paraclinic confirmă dispariţia fenomenelor de la sân, menţinerea stării clinice optime sub tratamentul cu Mameldin, cremă.

Cazul III

R.V. de 45 de ani, cu mastoză microchistică bilaterală, luată în evidenţă pe 23.X.2008. Local, bolnava acuză durere, stare de tensiune şi angorjare. Examenul ecografic pune în evidenţă: La sânul drept: structură adipoasă moderată; în cadranul supero-extern imagini de mastoză microchistică (3,5/l,8 mm, 3,l/l,6 mm şi 3,5/2,4 mm), fără adenopatie şi fără calcificări.

La sânul stâng: în cadranul supero-extern discrete imagini de mastoză microchistică (3,7/l,2 mm; 2,7/2 mm) fără calcificări şi fără adenopatie. Mamografia confirmă diagnosticul ecografic. Urmează tratament cu Mameldin. Pe 6.11.2009, examenul clinic constată dispariţia în totalitate a semnelor subiective (durere, senzaţie de tensiune), iar ecografia remarcă îmbunătăţirea netă a situaţiei locale ( discrete imagini de mastoză microchistică fără calcificări şi fără adenopatie).

PREZENTAREA   PRODUSULUI   MAMELDIN plus, CREMĂ

Ingrediente: Aqua, Helleborus Purpurascens Extract,
Symphytum Officinale Extract, Cetyl Alcohol, Petrolatum,
Lanolin, Ceteareth-20, Cetearyl Alcohol, Heracleum
Sphondylium Extract, Olive Oil, Glycerin,
Euxyl PE 9010. Vitex Agnus Castus, B.H.A, Parfum.

Ingrediente: Aqua, Helleborus Purpurascens Extract, Symphytum Officinale Extract, Cetyl Alcohol, Petrolatum, Lanolin, Ceteareth-20, Cetearyl Alcohol, Heracleum Sphondylium Extract, Olive Oil, Glycerin, Euxyl PE 9010. Vitex Agnus Castus, B.H.A, Parfum.

Indicaţii: Principiile active din Heracleum sphondylium şi Vitex agnus castus au acţiune antiprolactinică locală şi corectează dezechilibrele hormonale între estrogeni şi progesteron de la nivelul glandei mamare, în care prolactina intervine ca verigă finală în exercitarea acţiunii steroizilor ovarieni. Prin blocarea acţiunii estrogenilor la nivelul receptorilor mamari se reduce efectul acestora asupra canalelor galactofore şi asupra permeabilităţii capilare.

Contraindicaţii: Este contraindicată utilizarea cremei Mameldin în timpul sarcinii şi în timpul alăptării.

Mod de utilizare: Doza recomandată este de 2,5-3 ml cremă care se aplică pe suprafaţa sânului şi se masează până la intrarea în piele. Se recomandă 3-4 aplicaţii zilnice, inclusiv în perioada ciclului menstrual; durata tratamentului poate fi de 3-4 luni sau mai mult, în funcţie de modul de remitere a simptomatologiei, sau poate fi prelungit la nevoie.

Ambalaj: tub 50g.

Termen de valabilitate: 36 luni.

Produs avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei – notificarea nr. 47998/13.05.2008

Puteti descarca aici Prospect Mameldin complet.

 

tweeter